Prietenul crocodilului

Prietenul crocodilului

         O fetiță de vreo nouă ani, pe nume Irina avea o pasiune specială pentru animale. Și despre fiecare în parte știa câte ceva, ba adunase poze cu ele pe care le ținea într-un bloc de desen. Când si când, fătuca deschidea blocul de desen și desena animalul uitându-se la pozele pe care le avea colecționate. După ce desena animalul respectiv scria într-un colt ceva, asa ca o scurtă caracterizare. Ea scrisese la animalele mici și blânde cuvintele: ,,bun” și ,,foarte bun”, la animalele un pic mai mari: ,,bun”; ,,și bun și rău” sau ,,rău”, numai la crocodil scrisese: ,,cel mai rău”.
          Mama sa văzu aceasta si râse un pic în sinea ei, dar apoi dori să vorbească cu fetișa:
         - Irinuca, mamă, de ce ai scris tu la celelalte animale ,,bun”, ,,rău” și numai la crocodil ai scris ,,cel mai rău”?
          - Păi mami, cum să-ti zic, am citit despre crocodil că nu are milă de niciun animal, că sfâsie cu colții săi chiar și fiintele neajutorate și oamenii.... Este lacom si mănânca orice animal se apropie de el...
          - Irina mamă, să știi că tot ce este pe pământ este creat de Dumnezeu. Și să mai știi că după ce Dumnezeu a făcut lumea, a privit și a spus că sunt bune toate, deci și crocodilul este bun...
          - Cum adică sa fie crocodilul bun, dacă e cel mai rău?
          - Oare tu nu știi fata mea, că toata lucrarea lui Dumnezeu este minunată și că poți vedea puterea Lui  și-n punctulețele de pe spatele unei gărgărițe. Hai să-ți povestesc ceva ce tu nu știi! O să-ți povestesc despre prietenul crocodilului.
          - Cum adică...prietenul crocodilului!? se miră fata.
          - Da! Cum auzi! Înca din cele mai vechi timpuri crocodilul a avut un prieten de care este nedespărțit. Iar pe acest prieten îl cheamă pluvianul egiptean, o pasăre neînfricată, care atunci când crocodilul stă tolănit la soare,cu fălcile larg deschise, pe malul unui lac sau al unui râu, intră în gura lui și-i curăță dinții de toate resturile de carne, așa, ca cel mai priceput dentist. Și să vezi minune, căci în burta crocodilului se găsesc și pene ale păsărilor, dar el niciodată nu se atinge de acest prieten al lui – pluvianul. Și ca minunea să fie deplină, pluvianul nu se ospătează și apoi pleacă, el este cel mai bun păzitor al vieții crocodilului, căci dacă vede sau simte vreo primejdie, începe să scoată țipete ascuțite. Crocodilului îi este destul să audă aceste țipete că dintr-o zvâcnitură se ți aruncă în apă, pentru a nu cădea prada altor animale sau omului. Iar dacă pâna și crocodilul se teme, înseamna că nu el este cel mai rău.
          - Eu mamă, am înteles din asta că și crocodilul este capabil de dragoste, căci dacă nu ar ține la această pasăre ar mânca-o...
          - Foarte bine ai înțeles! Dumnezeu a lăsat legi în natură care noua oamenilor ne scapa uneori, tocmai fiindcă sunt legi puse după negraita lui Întelepciune.