Vestitorii primăverii

Vestitorii primăverii

de George Coșbuc

Dintr-alte ţări, de soare pline,

Pe unde-aţi fost şi voi străine,

Veniţi, dragi păsări, înapoi

Veniţi cu bine!

De frunze şi de cântec goi,

Plâng codrii cei lipsiţi de voi.

 

În zarea cea de veci albastră

Nu v-a prins dragostea sihastră

De ceea ce-aţi lăsat? Nu v-a fost dor

De ţara voastră?

N-aţi plâns văzând cum trece-n zbor

Spre miazănoapte nor de nor?

 

Voi aţi cântat cu glas fierbinte

Naturii calde imnuri sfinte,

Ori doine dragi, când v-aţi adus

De noi aminte!

Străinilor voi nu le-aţi spus

Că doine ca a noastre nu-s?

 

Şi-acum veniţi cu drag în ţară!

Voi revedeţi câmpia iară,

Şi cuiburile voastre-n crâng!

E vară, vară!

Aş vrea la suflet să vă strâng,

Să râd de fericit, să plâng!

 

Cu voi vin florile-n câmpie

Şi nopţile cu poezie

Şi vânturi line, calde ploi

Şi veselie.

Voi toate le luaţi cu voi

Şi iar le-aduceţi înapoi!