Lupul și purcelușul

Lupul și purcelușul

(poveste slovacă)       

          Un lup a prins de veste că într-o căsuţă, aproape de vizuina lui, venise să locuiască de curând un purceluş gras şi frumos. Imediat ce a aflat îmbucurătoarea veste, a şi început să se frământe prin ce vicleşug să-l poată înhăţa, făcând din carnea lui fragedă un ospăţ regesc.

         Într-o dimineaţă, iată-l pe lup în faţa căsuţei unde locuia noul proprietar: alb, rotofei şi bine hrănit.

          – Purceluş frumos, bună dimineaţa. Vrei să-mi deschizi poarta? Ţi-aş face o vizită, îi strigă lupul pironit în faţa porţii.
          – Lupule, nu-ţi deschid poarta. Ce-ai să-mi spui, spune-mi, că eu te aud şi de la fereastră, îi răspunse precaut purceluşul.
          – Ai fost în livada din spatele casei fierarului să vezi ce mere mari şi frumoase sunt? Hai să mergem mâine dimineaţă să culegem împreună. La ora şase te aştept în faţa casei tale.
          – Bine, îi răspunse purceluşul, deşi nu prea auzise ca lupii să mănânce mere.

          A doua zi, la ora cinci, purcelul alergă cu sufletul la gură până în livadă, se îndestulă cu toate mertele căzute pe jos de coapte ce erau şi mai aduse o grămadă şi acasă. La ora şase, când sosi lupul la întâlnire, purcelul, fericit că scăpase de el şi se întorsese acasă cu mere, îi strigă voios:
           – Dragul meu lup, îţi mulţumesc pentru bunăvoinţa ta. N-am mai avut însă răbdare şi am pornit-o la drum mai de dimineaţă. Te poţi duce singur dacă vrei. Eu abia m-am întors.

           Lupul scrâşni din dinţi de furie, dar plecă cu coada între picioare, ticluind cu mintea lui ageră altă păcăleală.

            A doua zi, iar se înfiinţă înaintea porţii.
           – Purceluşule, mâine dimineaţă vin la ora cinci să te iau să culegem napi mari şi frumoşi, cum n-ai mai văzut de mult.
           – Bine, răspunse purceluşul.
           A doua zi, la patru, purcelul era la cules de napi şi din nou, iute acasă, înainte de sosirea lupului. Atunci lupul născoci altceva.
           – Purceluşule, mergi mâine la târg? Ai răbdare că vin eu să te iau. Sunt chiar hotărât să-ţi cumpăr ceva frumos, ce vei dori tu, îl îmbie lupul.
           – La ce oră vii?întrebă purcelul.
           – La trei.
          În toiul nopţii, purcelul alergă la târg şi cumpără iute un butoiaş mare cât să încapă în el. Se duse pe deluşorul din faţa casei şi stătu acolo la pândă să-l vadă venind pe lup. De cum îl zări, de departe, se băgă în butoi şi-şi dădu drumul de sus, de pe deal, înspre lup. Lupul, luat prin surprindere, nu şi-a putut da seama ce se rostogoleşte spre el cu atâta repeziciune, aşa că se feri şi fugi de arătarea aceea nemaivăzută, cât îl ţinură picioarele.
          Ajuns în faţa casei lui, purceluşul ieşi iute din butoi şi se încuie cu două lacăte.
Când se dumiri lupul că purceluşul îşi bătuse joc de el, lăsă orice şiretenie la o parte şi, înfuriat, îi urlă la fereastră:
          – Fie ce-o fi! Vin la tine şi într-un minut te-am dat gata! Înainte de ivirea zorilor te voi face cea mai bună friptură din câte am mâncat până acum. Ţi-o jur!
          Şi dintr-un salt se repezi asupra casei. De pe acoperiş încercă să se strecoare pe hornul casei. Dar purceluşul, care ţinea urechile ciulite, de când apăruse prima dată în faţa porţii lui, se grăbi să-l primească după cum se cuvenea: făcu un foc mare, puse o oală uriaşă cu apă la fiert şi, când lupul alunecă pe horn, nimeri direct în vasul cu apă clocotită.
          Pentru o singură dată s-a văzut şi un lup mâncat de …un purceluş isteţ. 

( la fișiere atașate sunt postate materiale de pe didactic.ro: o fișă de lucru realizată de prof.înv.primar Crina Vâlcu și un ppt realizat de prof.înv.primar Stroe Draguta)